Asta vreu, dragul meu
de Mihai Eminescu
Iubesti scumpa mea frumoasa
Ghirlandioara de-albe flori,
Ce-ncununa gratioasa
Buclele-mi ce-n vanturi zbor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dara, draga, tu?
Poate roza cea tacuta
Care dulce se saruta
Cu fluturii razatori?
Ba nu, nu: cununa-n laur,
Cinsa-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur:
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubesti, dulce dragulina,
Doina mea de tainic dor
Ca pe lira mea suspina
Dulce, bland, incetisor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dara, draga, tu?
Poate cantul de-armonie
Care Eol il adie
Printre frunze, printre flori?
Ah! Cand aurul suspina
in punguta plina, plina,
C-o cantare metalina!
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubesti poate pe Selene,
Ca o candela lucind,
Cand cu pasu-i lin, alene
Se preumbla surazand?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dara, draga, tu?
Iubesti poate alba zare
Ce-o sageata mandrul soare
Peste campul inflorind?
Ah! Cand aurul dulce suna
in punguta mea nebuna
Nu-mi mai trebe alba luna!
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubesti patria-ti mareata
Ce de glorii duce dor,
Cand in palida ei fata
Se deseamna-un viitor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dara, draga, tu?
Poate visul mare, mare
De marire, razbunare,
Ce-l viseaza-a ei popor?
Cand in loc de glorii, laur,
Mi-ar da aur, aur, aur,
Atunci fi-mi-ar un tezaur!
Asta vreu,
Dragul meu!
Asta vreu, dragul meu
Aceasta pagina a fost accesata de 6045 ori.
